Drr_____

-IMPLICATII IN LUMEA REALA/VIRTUALA-

Din punct de vedere istoric, spatiul reprezentata o platforma de interactiune sociala. In prezent datorita noilor mijloace de comunicare, cum ar fi Facebook, Second Life sau Skype s-au dezvoltat alte tipuri de spatii cu un alt tip de interactiune. Ne este greu sa negam faptul ca aceste schimbari au loc in comportamentul nostru social si in modul in care ne relationam cu alte persoane.

Pentru a gasi un raspuns la intrebarea “Care este pozitia arhitectului in cultura sec.21” pornim cercetarea pe mai multe nivele. Arhitectul zilelor noastre este expus sau subexpus, el este reprezentat prin nume, brand si pozitie, gradul de expunere reprezinta o alegere personala care prin utilizarea noilor medii poate varia. Oare este capabil arhitectul sa raspunda acestor cerinte? Ii scapa anumite aspecte din vizor? Are intuitia necesara pentru a raspunde noilor tendinte? Cum punem in echilibru progresul super-accelerat al tehnologiei si a comunicatiei cu cel al artei de a construi? Acestea evolueaza cu viteze diferite- drept urmare se poate discuta despre o evolutie mutationala a obiectului de arhitectura contemporan.

Sfera publica 2.0, dupa cum o defineste Joris Hoogeboom reprezinta o transpunere a perceptiilor noastre ca rezultat al progresului tehnologic si a culturii. Cum il modelam si cum participam sau percepem spatiul influenteaza modul in care acesta se dezvolta. Un act colectiv de creatie care inglobeaza o suma mult mai mare de procese fizice cat si virtuale; presupunand ca procesele virtuale au o influenta mult mai mare in prezent. Poate ca media a castigat sa joace un rol mult mai important de cat ne-am fi putut imagina vreodata- aspect care pe mine personal ma deranjeaza.

Astfel, ce constituie un spatiu public de acest gen si care este rolul arhitectului in formarea acestuia? Ce influenta are? Gilles Deleuze sustine ca dispozitivele de control si putere au operat pe corp, fizic iar acum ele opereaza mental prin intermediul tehnologiilor de comunicare – de aici sustin ca arhitectul are o problema, de comunicare, sau ceea ce comunica este fad, neinteresant, depasit sau poate prea complicat judecand acestea in functie de gradul de atentie pe care omul de astazi il acorda informatiei. Informatia pe care o digera la randul ei, controlata de catre autoritati, politic si economic – reprezinta o modalitate de disitribuire a afinitatilor prin care societatea prin grupuri restranse (comunitati) se identificia. Valori comune distribuite la nivelul orasului-satului-comunitatii , impulsuri multisenzoriale care determina modul prin care simti, parcurgi, mirosi si vezi realitatea.

Aceste valori fiind grupate si orientate spre fiecare targetgroup in parte; arhitectul avand calitatea de a regrupa si reorienta sau a gasi conexiuni intre acestea prin materiale, tehnici si viziuni pentru ca arhitectul e cel care implementeaza noi conceptii spatio-temporale iar acestea reprezinta o reflexie a ceea ce defineste societatea contemporana.

Waren Neidich a dezvoltat bazat pe aceste perceptii teoria capitalismului cognitiv care se constituie din mai multe elemente: (a) pe principuil ca perceptia starii de bine-confort nu se mai bazeaza pe productia de bunuri materiale ci incepe sa capete amploare productia de bunuri virtuale, (b)productia de bunuri nu se mai bazeaza pe modele standar-omogene ci pe derivate care trec printr-un proces variat de executie care implica tehnologie, comunicare si transportul produsului si introducerea acestiua in network cu particularitati specifice acestuia, (c) modul in care se lucreaza- calitativ si cantitativ, diferenta dintre ore de munca si ore de relaxare tinde sa dispara, individualizarea relatiilor de munca, munca in sine implica din ce in ce mai multe elemente imateriale, activitati de relationare si comunicare devin prezente si importante, (d) muncitorului nu i se mai impune un mod de lucru ci el devine un contractant individual , ceea ce creste competitivitatea in modul de a lucra (e) inteligenta devine un criteriu fundamental- adaugat modalitatilor de producite fizica se mai adauga si productia de inteligenta, drept urmare capitalism cognitiv reprezinta productie de bunuri intelgent prin munca cerebrala si activitati de relationare, (f) datorita individualismului, forta de munca cognitiva necesita un grad avansat de activitate relationala, folosind inteligenta ca un decodificator al activitatilor si a experientelor acumulate, (g)capitalismul cognitiv este reprezprezentat de o retea, nu este linear iar ierarhizarea se face in nodurile acesteaia. Drept urmare capitalismul cognitiv are ca scop de a creea noi piete pe teritoriul neurobiologic prin utilizarea de noi tehnologii care se concentreaza pe atentie si memorie.

Capitalism cultural este un concept dezvoltat de Pierre Bordieu si Jean Claude Passeron in cartea “Cultural Reproduction and Social Reproduction, 1973” care explica cum obstacole economice ca si clasa sociala erau insuficiente pentru a explica discrepante intre succesul copiilor din diferite clase scociale. Bordieu sustine ca factori care includ obijnuinte si dispozitii mostenite de la familie sunt foarte importante. Cultura nu mai e perceputa ca o modalitate de a ne coagula si a ne impartii valori si norme ci reprezinta o forma de capital economic. Capitalul cultural este castigat prin expunere la practica culturala dar este perceput ca si existent si inascut in copil- ca si cum ar fi dotat-are darul de a fi inteligent/talentat. Acestea sunt interconectate cu sisitemele educationale si drept consecinta imbunatatesc performantele scolare/academice. Comcluzie: copilul cresuct cu capital cultural este avantajat.

O anexa la aceasta definitie include resursele specializate ale artistilor si arhitectilor de a intelege si percepe potentialul conditiei de capital cognitiv si de al exploata si al modifica folosindu-se de metodele, aparatele, materialele, timpul, spatiul , interspatiul cat si de activitati neuronale pe care acesta le dezvolta. Artistii si arhitectii sunt creatorii noilor conditii. Acestea devin vocabularul prin care ochiul mintii poate fi format si cu care se poate relationa. ---Noua politica de control reprezinta o suma formata din putere, memorie si atentie care sunt implementate in subconstient cu scopul de a influenta perceptia si de a dirija puterea virtuala.---Maurizio Lazzarato

Orice artist gaseste potential vizual in jurul lui, de care se simte atasat, dar nu totul este posibil la momentul respectiv. Viziunea are istorie, revelatia acelor straturi visuale trebui luata in considerare ca principala misiuine a istoriei artelor vizuale. Conditiile socio-economice schimba modul si posibilitatiile de a vedea si a dezvolta viziuni. Pe acest principiu contiunui discursul cu un manifest a lui Markos Novak care dezvolta ideea unui alt tip de concept de oras, denumt AlloPolis care simbolizeaza orasul liber, orasul global, orasul tehnologic, orasul stintific, orasul ecologic, orasul biologic, orasul inteligent, orasul conectat, orasul virtual, orasul discontinuu, orasul cyborg, orasul nanotech, orasul viu si orasul unic adaugand acestora si celor care vor urma prefixul “allo~” care defineste acel altceva sau un alt tip care se va afirma in “orasul extratestru” care nu ne este strain dar are posibilitatea de instrainare- factor care trebuie permanent luat in considerare. Acceptam limitele notiunii simpliste sau teleologice de progres dar le refuzam naivi si dezinformati, refuzam apusul avant-garde-ului si orice efort de vitejie de a augmenta si a depasi lumea care ne este data.

Ne confruntam astazi din ce in ce mai mult cu mixul dintre analog si digital, ca de exemplu ceasul care functioneaza ca un dispozitiv de comunicare sau alte aparate “inteligente” cum ar fi frigidere in retea sau PDA-uri (asistent personal digital) care te anunta cand nu mai ai lapte in frigider si te ghideaza spre cel mai apropiat magazin. Suprafete inteligente si sisteme integrate in case “smart” care isi recunosc utilizatorul si care conform comportamentului proceseaza reactii impreuna cu alte componente cum ar fi obiecte sau materiale “smart”.

Spatiu hibrid, care combina analogul cu digitalul fara a face referinte SF dar care va fi in viitor un amestec compus din trei domenii stiintifice care sunt in momentul de fata in plin proces de dezvoltare foarte accelerata; biotehnologia, nanotehnologia si tehnologia informatie care in viitor vor fuziona in retele de materiale inteligente. Deja gasim fuziuni intre analog si digital in spatiile “hibrid” , platforme de tranzactionare al bursei de valori, in camerele noastre-prin tv si pc sau in cluburi-vizuale si livestream. Aceste medii hibrid sunt un produs de alianta intre spatiul real si retelele media care reprezinta in acelasi timp relatii intre analog - digital, virtual - material, local - global si tactil – abstract. Modelul Media- de retele de comunicare si informare ar trebui luat in considerare in intreaga lui marime. Internet si WWW reprezinta forme timpurii al spatiilor digitale de comunicare, prin digitalizare experimentam o convergenta a diferitelor medii (tv, radio, telefon, internet si GPS). Aceasta accelerare si proliferare a mass-mediei reprezinta o tendinta de tranzitie de la o cultura textuala spre una mai vizuala.

Oare cum putem noi ca arhitecti sa creeam noi posibilitati de interactiune sociala intr-o astfel de cultura activa pe ambele planuri- in virtual cat si real? O modalitate este reprezentata de planificarea constanta a schimbarilor. Planificarea retelei orasului se confrunta cu schimbari regulate. Planificarea sustenabila si managementul cresterii anacronice si reciclarea elementelor retelei urbane reprezinta o solutie. Dezvoltarea si cercetarea de strategii si instrumente care sa suporte schimbari si care sa faciliteze conexiuni din mers ca proces al cresterii si transformarii spatiului urban.

Flexibilitatea si calitatea in constructii reprezinta un alt factor important ; o gama intreaga de solutii pentru cladiri flexibile cum ar fi adaptarea cladirilor existente, in curs de dezvoltare , diferite tipuri de cladiri flexibile, cu sisteme prefabricate si adaptabile diverselor criterii si recilcarea materialelor de constructie. Cu toate acestea calitatea mediului reprezinta un argument foarte important iar flexibilitatea ar trebui contrabalansata de nevoia de calitate a construitului, pe acest motiv exista o mare problema in olanda in ceea ce priveste locuinte de calitate superioara-ele fiind reduse ca numar dar completate de locuinte sociale.

Casa conectata devine un spatiu inteligent care include sisteme de mamangement al energie si de control al securitatii, este conectata cu exteriorul prin aparatele de uz casnic si in acelas timp monitorizeaza prin telecare si telemedicine persoanele in varsta.

Noi tipuri de case care devin baza activitatilor non-private cum ar fi munca la distanta sau videoconferintele, acestea necesita adaptari in organizarea spatiala. Tipuri de locuinte pentru persoane care desfasoara activitati independente sunt deja in curs de dezvoltare pe principiul modelului de mester traditional cu casa de negustor. Zonificarea interna cu separea intre homeoffice si zona privata. Aceste tipri raspund noilor tendinte de lifestyle.

Ca arhitecti avem obligatia de a urmari si observa aceste tendinte de schimabre si de a reactiona in timp util prin identificare si dezvoltarea acestor noi tipologii clasificate de cei de la Infodrom.info ca si case conectate, spatii de trait, casa pe PDA, “high speed living” pentru nomazi moderni, radacini, revitalizarea vecinatatilor si calitatea ca un factor important in alegerea asezarii .

rares dragoiu